Din coconul zorilor

Dimineața m-a privit tăcută
stând ca o statuie în zăpadă,
fascinată de-astă cavalcadă-a
fulgilor pe strada încă mută,
încă fără urme desenate
în omătul proaspăt, lucitor,
pentru ochii mei, năucitor
de frumos cu vasta-i puritate…
M-a privit zâmbind fiindcă-i zâmbeam
ei și lumii fără de cusur,
fără de prihană, dimprejur,
pe care cu sufletu-o vedeam
ca-n copilărie, fără teamă,
fără grija zilei care vine
cu-ale ei fantasme peste mine
și la carul grabei mi-l înhamă…
Dimineața m-a privit… Și eu
am privit-o, blând, cum fac mereu…

Aura Popa, 15.12.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns