Le-am rămas mică


 Le-am rămas mică pruncilor mei…
Am ajuns să-i privesc eu de jos în sus
după ce m-am aplecat de atâtea ori
să-i leg la șireturile temerilor,
să-i sprijin când își agățau visele
de câte un ram mai firav
și credeau că tot ce zboară se mănâncă…
Mică le-am rămas
dar ce fericită sunt că pot să-i văd așa,
de la înălțimea sufletului
înalți și drepți ca brazii
și că mi-e dat încă
să le tulbur apele clipelor
cu câte o pietricică de gând sau de zâmbet…

Aura Popa, 15.10.2018

Lasă un răspuns