Cu-adevărat

Îmi lipsești…Și n-o spun ca s-o spun.
N-arunc vorbe așaaa, la-ntâmplare…
Îmi lipsești și nu pot să m-adun
după-acest ev cernit, fără soare,

 

dup-această risipă de geruri,
după-acest tremurat ne-ntrerupt,
după-această-mbinare de ceruri
’n-acest puzzle cu mijlocul rupt…

Îmi lipsești… Țin în brațe pustiul
zi și noapte și-n vânt mă-nvelesc…
Îmi lipsești și-mi lipsește-auriul
verii noastre cu jind nelumesc,

cu treziri pe nisipul ardorii,
cu-ațipiri pe ai liniștii nori,
cu atingeri sub vraja viorii
cu plutiri pe oceane de flori…

Îmi lipsești azi mai mult ca oricând…
Mi-ești arsură și-n suflet și-n gând…

Aura Popa, 09.01.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns