Pe puntea-ngustă-a clipei

În locul meu nu poate nimeni merge
cu grijă când am hăul sub picioare…
În locul meu nu poate nimeni șterge
săgețile de frici otrăvitoare

 

când nu dau voie vorbelor să-și pună
condurii aurii ai exaltării
sau oful dintr-o dată să și-l spună
când e prea plin izvorul închistării…

În locul meu nu poate nimeni plânge
dacă durerea-mi trece peste maluri
pentru că haina inimii mă strânge
izbită-ntruna de-ale vieții valuri…

Nimeni nu poate-n locu-mi nici să cadă,
nici mângâieri să dea ,nici să zâmbească,
nici să găsească sâmburi sub zăpadă
de visuri verzi și noi, nici să trăiască…

Aura Popa, 14.10.2018
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns