Poate

Dac-ai avea răbdare m-ai vedea
și scormonind cu degete de ploaie
în lutul ars, crăpat de vremea rea
ce a uitat a secetei văpaie

 

aprinsă luni în șir, și pieptănând
cascade de lumină-nfricoșate
de bezna care și-a cerut tunând
să-i fie-n noi hotarele-ngroșate…

Cu stăruință, m-ai zări rupând
fâșii din pânza înflorată-a clipei
cu noduri și cu semne de curând,
fără târziuri să-i redau aripei

suplețea și vigoarea de-altădată…
Dac-ai avea răbdare, m-ai citi
așa cum sunt și nu cum mă arată
un rând ce își închipuie-a mă ști…

Aura Popa, 14.01.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns