“Fugit irreparabile tempus”

Cât timp am risipit fără de rost…
Acum, când prea puțin mai e-nainte
văd bine ce nesăbuită-am fost
să-l las să-mi treacă-așa, pe dinainte

fără să-l cheltuiesc pe bucurii
mari și pe oaze fără seamăn,
fără s-adun destule mărturii
despre-acei pași lăsați în lutul reavăn

de viața care m-a împins în brațe
și de prăpăstii oarbe și de ’nalt
când încerca de rai să se agațe
și mă făcea a cântec să tresalt…

Cât timp am irosit nemângâind
și ne-mpărțindu-mi zâmbetul cu tine,
iubirea mea… Îl pierdem nerostind
mai des cuvintele ce știu să-aline…

Aura Popa, 24.01.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns