Copila aceea

Se arăta mai des… Juca șotron
cu pietre colorate,-n colb, pe-asfalt,
picta-n nuanțe vii câte un con
și lua grădini de visuri cu asalt…

Se ascundea sub crengi, dansa în ploi,
urca pe garduri și-n cireși de mai,
își căuta norocul în trifoi
și-ți răspundea cântând când o strigai…

Era tot timpul veselă, zglobie,
pusă pe șotii și pe fapte mari,
dornică mai mereu de-o nebunie,
de-un mers pe sfoară între doi ghețari…

Iese-n lumină însă tot mai rar…
Zâmbetul nu-i lipsește niciodată,
nici licărul din ochi, cel de ștrengar
dar e-un ceva ce nu-i ca altădată…

Aura Popa, 26.01.2018
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns