Buna mea

Buna mea, ce dor îmi este
de-a ta caldă mângâiere,
de-al tău glas ce povestește
stelelor, de toate cele
și-auzite, și trăite
într-o viață zbuciumată,
poate chiar și-nchipuite…,
dor de lacrima-ți sărată
de pe-obraz ce se ițea
fiindcă îți săream în brațe
ca un ied, icoana mea
ce-atât vrea: să se cocoațe,
dor de fusul ce din mână
niciodată nu-l lăsai
pentru tihnă- n seri cu lună
până lâna n-o torceai…
Buna mea, cât îmi lipsește-al
tău surâs, cu-a lui lumină
și-al tău pas ce rătăcește
prin a Cerului grădină
căutând și-acolo,- o floare
pe care s-o îngrijească
sau un pui ce mamă n-are
ca să îl povățuiască…
Mi-e dor, buna mea… Mi-e dor
azi, de tine-ngrozitor
și știu că ți-e dor și ție
de fetița cea zglobie…

Aura Popa, 28.01.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns