Balans pe tăişul unui gând

Nu ştii ce vrei! Te-agăţi cu mâini de gheaţă
De marginile verii din cuvânt
Dar scrii prăpăstii zilnic în prefaţă
Şi-apoi arunci cu ţipete în vânt

 

Ca încruntarea lui să te întoarcă
Din nou în iarna ta de răzgândiri
Să-ţi ningă iar cu dacă şi cu parcă
Pe buzele rostirii şi-n priviri.

Nu ştii ce vrei! Ţi-s drumurile toate
În rame de-ncercare, argintii
Şi orice pas se-mpiedică de poate.
Îţi vor rămâne verbele pustii

De nu vei şterge virgule de geruri
Şi cratime de vifor ne-mblânzit.
Poţi răsuci povestea-n mii de feluri
Ca să ajungi pe valul potrivit…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns