Doi, sub geana unui vis

Tu îţi mai aminteşti cum dimineaţa
Sub geana unui vis, îmbrăţişaţi
Ne mângâia şi ne scria prefaţa
Acelui anotimp? De vânt presaţi

 

Să ştergem paşii norilor de vară
Pe drumul unui cer cu râs pavat
Ne luam povestea, umbra şi-o chitară
Şi alergam desculţi într-un zănat

Ce ne-mpărţea secunde răbdătoare
Şi ne făcea din bucurii ecou.
Acea eternă, amplă sărbătoare
Ne îndemna să rătăcim din nou

De mână, printre creste de uimire,
Pe valuri deznodate dintr-un ghem
De mare cu răspunsuri în privire
Pentru atâtea ţărmuri ce se tem.

Tu îţi mai aminteşti cum înserarea
Ne aducea în visul nostru,frânţi
Dar fericiţi şi ne-nvelea cu zarea?
Suntem la fel şi azi… Doar mai cărunţi…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns