Mă-ntreb…

Şi dacă n-o să mai existe drumul
Acesta, dintre noi, ce am să fac?
Nu am ştiut nicicând să scriu cu fumul
Plecărilor şi nici ca să desfac

Noduri de gând (marinăreşti se pare)
Ca să-mi iau umbra umbrei înapoi.
Îmi sprijin ţărmul de o întrebare,
Iar valurile toate, în convoi

Coboară, urcă în îmbrăţişarea
Unui atât de magic răsărit
Că-şi schimbă tot cuprinsu-nfăţişarea.
De ce ţi-e anotimpu-aşa grăbit

Şi nu îţi lasă pârgul de lumină
Să-ncercuiască timp şi pentru noi?
Cum aş putea să şterg de pe retină
Acest hiat aducător de ploi?

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns