Tablou matinal cu ramă de-ntuneric

Azi, dimineaţa nu mi-a mai zâmbit.
Privea în gol tăcută,încruntată
şi frământa mătănii… Mi-a pierit
şi mie cheful de-a zâmbi pe dată.

Se-ntuneca a ploaie pe pământ.
Cărarea dintre noi era pustie.
Le-am întrebat pe sălcii şi pe vânt
de ce-a căzut lumina-n apatie

dar n-am primit pe loc niciun răspuns.
Vedeam în jur cum totul împietrise
într-un tablou absurd… De nepătruns
părea misterul…Lumea amuţise…

Azi, dimineaţa nu m-a mai privit
cu ochii-i rimelaţi de voioşie
şi ca şi-n ea şi-n mine s-au trezit
păsări cu aripi mari de nostalgie…

Aura Popa, 01.02.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns