Bun rămas!

Îmi sting surâsul şi îmi şterg lumina.
N-am să-ţi mai tulbur cerul de acum.
Mi-am smuls din lutul nopţii rădăcina
Şi-mi caut răsăritul pe alt drum.

Cu ce-am greşit? Că te-am iubit cât poate
Un simplu om iubi, fără hotar?
Ţi-am ferecat ferestre înspre toate
Zăpezile. Pe foi de calendar

Am însemnat ninsorile zălude
Ce-acopereau potecile de zbor
Când haine de cuvinte reci şi ude
Îţi atârnau pe umeri. Nor cu nor

Am rupt tăcând. Buchete de furtună
Le-am veştejit în ierni de aşteptări.
Nu ţi-am lăsat un tunet la-ndemână!
Doar fulgere de râs şi sărutări.

Îmi şterg lumina şi îmi sting surâsul
Şi-ntre coperţi de linişte te las.
În sfori de disperări mă-nnoadă plânsul
Cum să îţi strig, iubire, bun rămas?

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns