Din cuibul braţelor

Ţi-aud bătând în inimă cuvinte
pe care nu le spui.Chiar dacă taci
și nu te-ncurci în paşi de jurăminte
știu că mă vrei în preajmă şi mă placi

aşa cum sunt: când mare zâmbitoare
ce îşi alintă ţărmul întomnat,
când iederă de drum, căţărătoare
printr-un ţinut prea grav şi-ncercănat.

Şi nu m-aştept ca să dizolvi tăcerea
în fluvii de-nsemnări. Nici să m-atingi
pe trupul de poem cu adierea
unui surâs. Nu vreau să mă convingi

de rostul unei ancore de vreme
în portul rătăcirilor în doi.
Doar să îmi ştergi târziul din devreme
și să găseşti alt vis, pentru-amândoi…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns