Acum…

Îmi ştii nisipul verbelor, prea bine
şi n-ai nevoie ca să presupui
cât ţărm şi câtă mare cântă-n mine,
ce far nu-şi are încă locul lui

în şirul umbrelor de pe faleză.
Îmi ştii şi pescăruşii temători
dar şi pe cei aflaţi în antiteză,
cei ce înfruntă ruperi mari de nori.

Mă ştii de mult cum sunt cu toamna-n braţe,
cu iarna-mpachetată în hârtii
de vifor şi legată-n zeci de aţe
de ger şi de troiene argintii

dar tot aşa de bine-mi ştii şi vara
ce-mi înrămează sufletul cu maci
și-mi pune auriu în călimara
oricărui zbor pe care mi-l îmbraci

pe aripi când ni-i liniștea deplină
și zarea așteptărilor senină…

Aura Popa, 4.feb.2016
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns