Înălţând curcubeie

N-am prins de sfoară niciun curcubeu
Până când cerul tău nu mi-a zâmbit!
Împătuream desprinderi şi mereu
Mă întorceam pe stânca de grafit

Ca să mă scriu cu paşi de răzgândiri
Pe fiecare drum pavat cu zbor.
Mi se mutase gerul în priviri
Şi-mi susura prin gânduri un izvor

De resemnări. La fiecare ceas
Câte-o culoare parcă se ştergea
Şi-n nicio sete nu făceam popas,
Nicio poveste nu mă înflorea…

N-am prins de sfoară niciun curcubeu
Până când cerul tău nu mi-a zâmbit!
Azi înălţăm şi-n vise-acelaşi zmeu
Şi-mbrăţişăm acelaşi răsărit.

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns