Câte-amintiri…

Câte-amintiri avem, iubitul meu,
din toată-această curgere-mpreună…
Aproape nu mi-l amintesc pe EU
fără de TU sub cearcănul de lună,

fără de TU sub pledul arzător
și auriu al soarelui de vară,
fără de TU pe verdele covor
al lumii când lumina dă pe-afară

de-atât senin, de-atâta clocotire
de viață-n rama unui asfințit
cu licăriri de stele în privire,
fără de TU-n al inimii zenit…

Câte-amintiri s-au strâns de când îmi ești
motiv de zâmbet și în piept văpaie,
de când cu umbra ta o prelungești
pe-a mea în a tandreței vâlvătaie…

Aura Popa, 06.02.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns