În sfori de zbucium…

Mă frământam, gândindu-mă la tine…
De mii de ori spre uşă mă-ndreptam,
Priveam spre drum dar drumul înspre mine
Părea c-aruncă pietre… Mă feream

Şi înălţam alt zid de renunţare
Dar mult fără să-ncerc nu rezistam…
Ca să îţi văd lumina, de plecare
În fiecare gând mă pregăteam…

Tu nu-mi ştiai tumultul, zvârcolirea
N-aveai nici chef, nici timp să iscodeşti
Cuprinsul altui suflet cu privirea…
Ţi se părea firesc să înfloreşti

În ochii mei de fiecare dată
Şi chiar banal să te aştept şi-n vis…
Chiar îmi doream să fiu ca altădată:
Plin de surprize, simplu şi concis…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns