La bine și la greu

Fiindcă sunt așa cum sunt
toate-n felul meu le fac.
Pun pe drumuri pas mărunt
sau mai larg, vorbesc sau tac

când prea tare, când prea-ncet,
când prea mult, când prea puțin
și-mi duc zborul desuet
când spre nori , când spre senin.

Nu scriu virgule-ntre mări
ce prind gleznele-n abisuri,
numai cratime de stări
între-oceanele de visuri.

Când iubesc, iubesc și ard
ca o torță, toată, toată,
nu-mi pun al minciunii fard.
Doar de dor sunt vinovată

și pentru că sunt cum sunt
îmi rămâi sau nu aproape.
De-ți zâmbesc sau mă încrunt
mâna-mi n-o lasa să-ți scape…

Aura Popa, 11.02.2016
Sursa foto: Internet

One Comment Add yours

Lasă un răspuns