Cu inima la… taifas

Inimă, mi-ești tot mai plină
de-a neliniștii lumină.
Zburd cât e ziua de lungă
pe a gândurilor luncă,
aprind păpădii de dor
și sunt tooot cu capu-n nor.
M-a robit pentru vecie
cu nespusa-i duioșie,
cu a lui vorbă blajină,
cu-al lui zâmbet ce alină
orice boare de durere
și cu tandra-i mângâiere.
Inimă, bați așaaa tare
când în cale el apare.
Uit de lume, uit de mine
și îmi curge lavă-n vine
de dorință să îl știu
doar al meu și să îi fiu
sete,umbră, jumătate
și răspuns doar eu la toate…

Aura Popa, 15.02.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns