Genitiv în rânduri de arşiţă

Eu? Cum mă ştii… Cu norii la vedere
Şi luna-n braţe, coaptă… Alergând…
Împăturind tăcere cu tăcere
Într-un ungher de sete sau cântând,

Ştergând cărări cu trena de zăpadă
Sau hărţi de întâmplare haşurând
Constantă,-ntr-un văzduh ce stă să cadă
Ca o vâltoare, pe un ultim rând…

Tu? Ancorat într-o poveste nouă,
La unison cu dragostea vibrând
Cu zâmbet larg şi blând păşind prin rouă
De zbor cu volte ample… Adunând

Buchete mari de vară în poeme
Şi zmeie aurii… Adăugând
Câte un pas pe drumul din devreme
Şi câte unul înspre „în curând”…

Noi? Fără umbre pare, fără valuri
Într-un trecut cu arşiţă… Stagnând…
Cu-o mare de iubire între maluri
Pe ţărmul de uitari… Agonizând…

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns