În rame de speranţă

Tu într-o parte-a lumii, eu într-alta…
Două statui ce nu se mai privesc,
Încremenite-n gânduri, plâng sub dalta
Unui destin, prea crunt şi nefiresc

Ce nu le-a rotunjit într-o poveste
Decât prefaţa… S-au îndrăgostit,
Au înrămat un vis dar fără veste
Un vânt de-nstrăinare i-a trezit

Ciobiţi şi trişti, pe socluri diferite…
Numără nopţi desculţe şi tânjesc
Desprinderi de pe ţancuri potrivite
Cu aripi de lumină şi-ncolţesc

Într-o speranţă că se vor cuprinde
Cu braţele de cântec înc-un veac
Şi-n ochii lor din nou se va aprinde
Tandreţea, ca o boală fără leac…

Aura Popa, 15 februarie 2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns