Neschimbată

Îmbrăţişez şi azi la fel copacii
şi stau în ploaie doar ca să te simt.
Obrajii mei se înroşesc ca macii
când mi-ieşi în cale, tremur şi-ţi presimt

umbra tăcută încă de departe.
Vii şi te duci… Fără să te opreşti…
De câte ori “dispari” câte o moarte
mă-ncearcă parcă… Gânduri nebuneşti

îmi răvăşesc seninul din privire.
Uit să respir aproape şi mă las
în voia unui val de împietrire
ce-mi şterge din lumină pas cu pas…

Îmbrăţişez şi azi la fel copacii.
Când stau în ploaie aşteptând să treci,
obrajii mei se înroşesc ca macii
aprinşi de mâna verii pe poteci…

Aura Popa, 16.03.2015
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns