Taci!

Taci, vântule! Şi nu mă mai minţi
Că-n orice clipă îi e dor de mine.
Dacă i-ar fi nu ar mai ascuţi
Săgeţi de amânări… Sunt arhipline

Poveştile de rânduri cu lipici
Pentru acei ce-aşteaptă o minune
În fiecare ceas… Tu te complici
Să mă convingi că visul ce apune

Nu e al meu şi n-are rădăcini
De fum (aşa cum cred azi) în iubire…
Taci, vântule! Şi vezi-ţi de tulpini!
Adu-le lor seninul în privire.

Eu ştiu ce am de-acuma de făcut
Chiar dacă vindecarea n-o să vină
Din primăvară îmi voi face scut
Şi voi găsi o zare mai senină…

Aura Popa, 17.02.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns