De prea de mult…

Tot te văd, venind agale
înspre codru-mi… Când ajungi?
Că-mi dau lupii rotocoale
şi din umbrele prelungi

ce se-noadă lângă mine
nu-i niciuna ce-ar putea
să mă apere, ştii bine…
Când ajungi? Că tare-aş vrea

să-mi las haina ăstei spaime
chiar de-i nouă între rugi,
să-nvăţ fluturii-mi să-ngaime
şi-alte zboruri… Tu nu fugi?

Că te văd venind agale
înspre codru-mi, cătinel.
Când ajungi? Că se prăvale
lumea-n sufletu-mi rebel…

Aura Popa, 19.02.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns