Vâltori

Când jos, când sus pe sfoara cea îngustă
A gândului mereu neliniştit.
Cu-n cer de poezie simplă,(frustă?!)
La-ncheietura unui asfinţit

Descriu căderi în gol sau doar fac valuri
Neînsemnate pe un râu de dor
Şi-mi împletesc lumina dintre maluri
De la vărsare până la izvor

Aşa cum e: neclară, străvezie,
Intensă, transparentă sau cu zimţi,
Văratică, lucioasă, ruginie
Cu umbre agitate sau cuminţi

În meandre line sau vâltori de spuneri.
Nu fac decât să îmi urmez un vis
Ce-mi pune raiul tău întreg pe umeri
Şi-mi şterge drumul de-orişice abis…

Aura Popa, 22.02. 2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns