Poveste pe-un val de schimbare

A mai trecut o zi… Sunt tot pe mare
Şi-n voia valurilor m-am lăsat
Nu mai vâslesc de mult. Privesc spre zare
Absent, cu chipul ars şi-ncercănat.

De când nu am dormit? Cine mai ştie?
Poate de când în gând mi s-a mutat
Acel moment intens de nebunie
Ce mi-a stins lumea şi m-a-ndepărtat

De orice ţărm… Apatică-i şi luna
Şi-n văluri fumurii s-a-nveşmântat.
Silabisind că „ea e numai una”
M-a dojenit un pic şi mi-a trasat

Un drum pe apă…Mi-a şoptit că duce
Acolo unde umbrele descresc,
Se ofilesc şi dau să se usuce.
Şi mi-a mai spus că dacă te iubesc

Un abandon nu e o rezolvare.
De mai sunt chei ce nu le-am încercat
Să mă întorc pe valul de schimbare
Luptând pentru ce vreau cu-adevărat.

Vâslesc din nou… Mi-s mâinile o rană
Dar nu am timp ca să le oblojesc
Nu vreau ca să te pierd doar dintr-o toană
Şi înspre ţărmul tău vâslesc… vâslesc…

Aura Popa, 23.02.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns