Dintr-un colț de dor

Azi, tată, cu tine, vântul
l-am „privit”… Ara pământu-n
lung și-n lat prin cimitir…
Șturlubaticul zefir
nu se încurca în cruci,
nu sta pustnic în răscruci
cum stam eu să pot a-ți spune
despre ce mai e pe lume,
ce mai e-n căsuța noastră
și-n a inimii fereastră…
Alerga cam cum aleargă
oamenii… Mereu pe grabă
sunt și ei, mereu pe zor
pe al vieții scurt ogor…
Alerga cum și tu-odată
alergai dup-o bucată
caldă, rumenă de pâine
făr’ să te gândești că mâine
vei fi boț de lut tăcut
în al umbrelor ținut…
Azi, tată, vântul, cu tine
l-am „privit” printre verbine
-nșurubându-se, brăzdând
huma arsă rând cu rând…

Aura Popa, 05.03.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns