Ca pe zăpadă, soarele

A lui mângâiere toată mă topește…
A lui mângâiere tandră mă-nverzește
și îmi umple ramul cu lumina florii
care râde-n soare de cum cântă zorii

până când apusul cade în pahare
scoici și-n căni cu toarte albăstrii de mare…
A lui mângâiere caldă este viață,
e tămăduire de-nnorări, de ceață,

de îngheț, de noapte, de-ntristări rebele…
A lui mângâiere-aprinde-n ochii-mi stele
mari de bucurie… Sufletu-mi, socoate
că fără alintu-i, drumu-mi nu se poate…

Aura Popa, 25.03.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns