În timp

Ochii uită drumuri, lanuri pârguite,
valuri jucăușe, sălcii despletite,
cumpene cu ciuturi gata să se-afunde
în fântâni cu ghizduri din bârne rotunde
ca să stingă setea… Mâinile și ele
uită că au fost la cules de stele,
uită că au fost la cules de pietre
de pe maluri care s-au surpat în vetre,
uită c-au dat părul lunii într-o parte
ca să pună-un petic de senin deoparte
pentru prea târziul ce știau că vine…
Gândul uită și el c-alerga spre tine,
că-mpingea în hăuri umbre pe-orice cale
ca s-ajungă-odată în brațele tale…
Inima nu uită însă niciodată
cum de fericire o făceai să bată,
cum cânta a vrajă și a împlinire
când la ușa-i strâmtă,te-arătai iubire…

Aura Popa, 26.03.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns