De-ale picilor (4)

Ca orice copil “cuminte”
aveam parte de mustrări
să-mi vină nițică minte
și să nu mai fac „lucrări”
de care să se crucească
orișicine zi de zi
dar poate să se oprească
un scornaci din a urzi?
Greu de tot… Îmi luam papara
și apoi, pe-același drum
hălăduiam toaată vara
făcând pozne hăăăt, duium…
După una, gogonată
beșteleala m-a împins
până-n pod… Să nu-mi iau plată
am tras ivăru-înadins
nimenea să nu m-ajungă
însă ce credeți? Tăticu’
a luat scara și-ndelungă
vreme-a stat în pod piticu’
chibzuind cum ar putea
de sfădiri să nu mai dea…

Aura Popa, 31.03.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns