Azi

Doamne, câte mii de sori
a aprins în iarbă mâna
primăverii… De cu zori
torțe-păpădii întruna

„înfierbântă” crudul verde
al câmpiei cu-o lumină
fără seamăn, să-i dezmierde
ochii după-atâta tină,

după-atâta glod și zloată,
după-atâta-ncremenire-n
rama lumii cea-nflorată
doar de ghețuri… Ce zvâcnire

de splendoare îmi oprește
pașii gândului pe loc
și-n ce zâmbet mă-mpietrește
cu-a lui pară acest “foc”…

Aura Popa, 11.04.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns