Și pe-al meu chip

Se-ncrețește pielea, mamă,
de la zâmbet, de la plâns
dar eu nu o iau în seamă,
cum m-ai învățat…S-a strâns
pe sub ochi cam cum se strânge
pânza sub un ac ce-o coase
cu o ață ce se frânge-n
raze și subțiri, și groase
de la anii ce m-au nins
și m-au aplecat de spate,
de la tot ce m-a surprins…
Semne sunt nenumărate
c-am trăit și c-am gustat
mierea vieții și pelinul,
că-n uimiri m-am repetat
veșnic căutând sublimul…
Se-ncrețește pielea, mamă…
Și-al meu chip parcă-i arat
dar nu-l ascund sub maramă…
Norocoasă-s că-i brăzdat…

Aura Popa, 24.04.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns