Aproape, dintotdeauna

Tu ți-amintești de mine și boboc
de roză când eram, gata să-mi fac
în ochii nefardați ai lumii loc,
gata în straiul verii să mă-mbrac…

Ceilalți mă știu doar mirosind a toamnă,
a veșted prins cu-agrafe de rugină
ce la migrații stolurile-ndeamnă…
N-au cum să știe că am fost lumină,

nu m-au văzut de fluturi sărutată,
nu m-au zărit a dragoste zâmbind
și a năvălnicie, niciodată
nu m-au văzut uimire răspândind…

Tu ți-amintești de mine și lăstar
și îți vei aminti întotdeauna
cum străluceam de viață în gustar,
cum fremătam de bucurie-ntruna…

Aura Popa, 27.04.2019
Sursa foto: Internet

4 Comments Add yours

  1. Chiar de ești Toamnă
    Eu te vad uimire
    Cu-agrafe de lumină strânse-n păr…

    💙🌸🌸🌸

  2. aurapopablog spune:

    Ochii tai vad dincolo de întuneric pentru că-s avizi de lumina! Mulțumesc, Dani! O îmbrățișare calda pentru tine, om frumos! <3

  3. Știi ce-mi doresc mult, foarte mult?!
    Să te întâlnesc, să te privesc în ochi, să-ți sărut mâna și să-ți spun te iubesc!

    1. aurapopa spune:

      Poate ca Dumnezeu va face posibil acest lucru, Daniela! Poate ne va innoda si drumurile adevarate, nu doar pe cele de gand! Pana atunci, primeste imbratisarea mea calda, din toata inima!

Lasă un răspuns