Oare

Timpul nu îmbătrânește?
Chipu-i vremea nu i-l ară?
Trupu-i nu se gârbovește
sub a anilor povară?
Nu-l ajunge căruntețea
niciodată, niciodată?
Cum nu uită tinerețea-n
a lui inimă să bată
când în ale noastre-nvață
ticăitul amneziei
de cum trecem de prefață
în cartea călătoriei?
Timpul nu trece ca noi,
oamenii și nu se trece…
În al curgerii șuvoi
scurta-i sfoară ne petrece
înspre-o alta și ne lasă
provizoriu-n alt „acasă”…

Aura Popa, 30.04.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns