În fereastra neliniștii

Îmi spun că mult nu poate să mai fie
până-ai să vii, iubirea mea,-napoi,
c-a mai rămas o singură fâșie
din drumul aspru-al sării între noi

de străbătut, că tragi cu-nverșunare
de funia luminii să răzbești,
că smulgi cu furie rădăcini de mare
ce nu îți lasă loc ca să gonești

spre al meu cuib de brațe, primitor
care tânjește-n juru-ți să se strângă
și să te-alinte ca pe un odor
ce speriat de umbre dă să plângă…

Mă mângâi cu-acest gând, că nu mai este
mult până când tandrețea va da peste
din nou și-n al tău suflet și-n al meu
și că alături ne vom sta mereu…

Aura Popa, 02.05.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns