Deloc

Nu-s altfel decât tine, măr al meu…
Tot spre lumină îmi îndrept și eu
trunchiul din ce în ce mai găunos,
din ce în ce mai nins și noduros…

Am rădăcini adânci și eu în lut…
Și eu prin multe-nghețuri am trecut…
Și mie multe-avânturi mi s-au frânt…
Și eu am stat făr’ de vreun scut în vânt

rugându-mă-n furtună să nu pier
și să-nfloresc și într-un alt prier…
Nu-s altfel… Tot ca tine-am îmblânzit
lumini și umbre și mi-am împărțit

între-un surâs și un suspin tot timpul,
schimbându-mi la soroace anotimpul,
tot ca și tine port în spate-o cruce
și-n gând dorința dârză, s-o pot duce

până la capăt fără să îmi pară
nicio secundă al ei lemn povară…

Aura Popa, 03.05.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns