Cu-a ei lumină

O rază-i de-ajuns câteodată
să umple întreaga odaie,
din beznă un suflet să scoată,
să facă s-abdice o ploaie,

să facă o zare să cânte
a viață în pârg și-a culoare,
săgeți de uimiri să împlânte-n
priviri ahtiate de soare…

Nu-i trebuie mult unei clipe
s-aducă un val de poveste,
să pună în umeri aripe,
să facă un râu să dea peste…

Nici eu n-am nevoie de mult,
iubire,-a senin să zâmbesc…
Departe îl țin pe tumult
când frunze în juru-mi foșnesc,

când florile râd lângă mine
și-n brațele cuib te-am pe tine…

Aura Popa, 04.06.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns