Sunt tot mai multe

Sunt tot mai multe clipele tăcute,
privirile-ațintite-n gol, pierdute
și gândurile duse-ntr-un departe
pus de-amintirea inimii deoparte
pentru lumina lui, fără egal,
pentru tandrețea lui din mal în mal…
Sunt multe, multe valuri de-ntrebări
rămase fără țărmuri, fără mări
care se zbat în van să mai găsească
glezne-răspuns să se încolăcească,
glezne-răspuns pe care să se spargă
ca să se răspândească-n lumea largă
fărâmele de adevăr de care
sufletu-acesta trebuință are…
Sunt multe, multe rădăcini de stele
smulse din lutul cerurilor mele-
cândva grădini în care tu sădeai
cu mâini de visuri sâmburii de rai…

Aura Popa, 24.06.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns