Tot timpul

În mâinile Tale-mi pun, Doamne, lumina,
și bezna, și frica, și grijile toate
știindu-mi plăpândă în lut rădăcina
și vântul amarnic pornit peste poate

să smulgă, să rupă, s-acopere urme
de liniști și tihnă cu-al zarvei nisip,
să sfâșie-ntinderi cu biciu-i, să curme
speranțe ce-n gânduri abia se-nfirip…

În mâinile Tale-mi pun, Doamne, mereu
și umbra căzută-n genunchi și cea care
ia-n pieptu-i furtuni și pășește cu greu
cu stânca-i pe umeri pe-a vieții cărare

căci Tu, cel mai bine știi ce au nevoie
s-arunce din inimi și ce să primească
când merg printre rugii-ndoielii anevoie
și uită-n ce Rai le e dat să trăiască…

Aura Popa, 07.08.2019
Sursa foto: Internet

One Comment Add yours

Lasă un răspuns