Stare

Din transparente cărămizi de gând
până la glezna ploii m-am zidit
şi-am pus liant de suflet pe-orice rând.
Dac-ai trecut pe-aici şi m-ai „citit”

mă ştii cum sunt … Eu firul nu-l despic,
nici când mi-e vară, nici când mă-ntomnez
şi nu îmi place tonul să-l ridic.
Îmi văd de umbră fără să probez

vâltori de ţipăt, măşti de răzvrătiri,
n-arunc cu piatra vorbei şi nu pun
în ghilimele flăcări de rostiri
să te rănesc… Mă scad ca să m-adun

într-un întreg de cânt abia şoptit.
De-aceea, să-nţeleg îmi vine greu
de ce ades mi-e cerul biciuit
de fulgerele-ţi negre, domnul meu…

Aura Popa, 20.08.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns