Cât aș vrea

Să fiu iar doar un copil,
pentru joacă să-mi trezesc
umbra, pasul cel febril,
zâmbetul cel ștrengăresc.

Să mă strige de pe drum
mama, tata, vreun bunic
și să nu-mi doresc nicicum
să mai intru-n cas’ vreun pic

până nu se înserează,
până ceata n-a plecat,
până noaptea nu-și așază
bine pledul peste sat.

Să mă bucur de-orice ploaie,
de-orice frunză în cădere,
de-orice tril, de-orice văpaie
de surâs sau mângâiere.

Cât aș vrea, copilărie
să te-ntorci cu apa-ți vie,
de-aste griji să nu mai știu
și tot inocent să fiu…

Aura Popa, 21.08.2016
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns