Nu doar acum

Să fii aici și când mi-e cel mai frig,
să mă-nvelești cu-alt pled de duioșie,
să vii-ntr-un suflet și când nu te strig
știind că râsul tău mi-e apă vie.
Să fii atunci când pasu-nspre genuni
se-apleacă nevăzând capcana ierbii,
când toate-acele valuri de furtuni
din orice luminiș mi-alungă cerbii.
Să fii când număr pietre de stagnări,
când stau îngenuncheată-n rugăciune,
când împletesc cosițele de mări
și când pășesc tăcută printre dune
de nostalgii… Să fii când mă trezesc
dintr-un coșmar atât de speriată
că niciun pod de sens nu mai găsesc
peste-a poveștii apă-nvolburată.
Cu mine, lângă mine cât aș vrea
să fii-n orice minut,iubirea mea…

Aura Popa, 23.08.2016
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns