Iubirea,-mi tace…

Iubirea,-mi tace… Nu vrea să vorbească
de-un timp cu nimeni… Nici măcar cu mine…
Nu vrea în ochi pe nimeni să privească…
Tace și umblă goală prin ruine,
tot căutând ceva ce doar ea știe
ce este și la ce îi folosește…
Tace și stă-n a inimii chilie
chircită într-un colț când obosește
să răscolească-a timpului cenușă
plină de ai zadarului tăciuni,
să pună-ntruna lacăte pe ușă
ca să-și ferească umbra de furtuni…
Tace pentru că suferă cumplit…
E tristă ca un câmp fără de flori,
de nemiloasa brumă veștejit,
lăsat de toamnă fără de culori…
E tristă cum nu a mai fost vreodată
și-aproape imposibil de-mpăcat
acum, căci ține ușa ferecată
și nu își lasă oful ascultat…
Iubirea,-mi tace și-azi, sfâșietor
și nu știu ce să fac s-o scap de dor…

Aura Popa, 26.08.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns