Însingurat copac

Te-a dus sămânța într-un luminiș,
departe de ai tăi, de toți, de lume.
Ai crescut drept chiar de-au privit pieziș
spre tine-atâtea umbre fără nume.

Dintr-un lăstar fragil și temător
căruia-i alergau prin sevă spaime
când și-ascuțea primejdia vreun topor
și nu-l lăsau un freamăt să îngaime

ai devenit minunea care ești,
cu rădăcini adânc înfipte-n stâncă,
cu brațe mai vânjoase ca-n povești
și aplecat spre-o liniște adâncă.

Spre brațele acestea,bunul meu
prieten vin ades când îmi e greu,
când drumul înspre mine-abia-l găsesc
fiindcă tu știi s-asculți când îți vorbesc…

Aura Popa, 28.08.2016
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns