Invitaţie la… ceai

Eu, o gazdă primitoare,
el foarte nerăbdător
să se-aşeze la taclale…
Sta… picior peste picior.

Am scos ceştile, dulceaţa,
în chisea de porţelan
i-am servit-o… El mustaţa
şi-o tot răsucea… În van…

fiindcă ochii mei, privirea
din pământ n-o ridicau…
Ocupată cu servirea
ceaiului şi ca să dau

eleganţă şi magie
clipei, m-am împiedicat
şi licoarea aurie
drept în poală i-am vărsat…

Eu, tot gazda cea fâşneaţă,
el, oleacă opărit
dar cu-o mină şugubeaţă:
-Vreun cutremur am stârnit?

Aura Popa, 01.09.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns