Încă…

Îmi reazem de noapte pornirea nebună
De-a-ţi umple văzduhul cu ploi de rostiri.
Pe umeri de frunze vin stele s-apună.
În rai de iluzii se-adună trăiri

Cu faţa întoarsă spre soare-răsare.
Verigi de migraţii strâng laţul de zbor
Şi-n fiece scâncet sau mers prin culoare
Citesc printre rânduri al toamnei izvor.

Atâta risipă de plâns mă-nfioară
Chem îngeri pe nume şi-alerg înspre „noi”
Dar stoluri de umbre mă ţin, mă-nconjoară
Şi-acoperă drumul cu praf şi noroi.

Îţi reazem de noapte pornirea nebună
De-a-ţi umple văzduhul cu ploi de alint.
Mai tac o poveste. Vom fi împreună
Un veac şi-o secundă. În alt labirint…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns