Elegiacă

Frunze galbene-n cărare
spun povești nemuritoare
cu glas stins pământului,
stelelor și vântului,
pașilor ce nu-și grăbesc
umbrele și se opresc
să asculte ale lor
pale foșnete de dor…
Frunze galbene-n poteci
îți șoptesc să te apleci
mai mult peste tot ce-nseamnă
viață, căci și ție-o toamnă
îți e dată, pom de om…
Al trăirii metronom
schimbă și el anotimpuri
și tempo-uri în răstimpuri…
Frunze galbene și mie
îmi spun că n-o să-mi mai fie
vară-n trup prea multă vreme,
că târziu-mi din devreme
va-ncolți, c-o să rodească
și prin toate-o să domnească…

Aura Popa, 15.09.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns