Pe-aici

Mor de sete, Doamne, arborii-n păduri…
Plini, ca niciodată sunt de uscături
că de multă vreme ploaie n-au văzut…
Niciun pic de bură nu a mai căzut
de prin Cireșarul făr’ de cireșele
multe, rumenioare, fără de cinele
la cari să răspundă câte-o țârâială
ce-ar avea și pale-râuri în croială…
Mor de sete, Doamne, câmpurile toate…
Sunt de plugu-aridului îndelung brăzdate
și-ndelung de grapa pustei netezite…
De nicio aversă n-au mai fost trezite
ale lor întinderi pământii la viață
de o veșnicie… Huma se dezvață
să respire verde… Aeru-mbâcsit
e de praf și totul pare ponosit…
Rogu-te, te-ndură de-a lor suferință
ce nu e strigată decât de-al meu glas
gâtuit de lacrimi că nu-mi stă-n putință
să le curm durerea eu măcar un ceas…

Aura Popa, 19.09.2019
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns