Flori de vreme

În păr sunt flori de vreme tot mai multe
şi multe ploi pe chipu-mi au săpat
ravene-adânci sau cute mai mărunte
dar inima deloc nu s-a schimbat.
Ea bate şi acum ca şi-altădată
pentru acele păsări fără cer,
pentru acel oricând din niciodată
şi pentru bobul de-arşiţă din ger,
cuprinde necuprinsu-ntr-o bătaie
şi cântă des pe note de înalt
când drumu-oricărui gând se întretaie
cu drumu-oricărui gând al celuilalt.
În păr sunt flori de vreme fără număr
dar nu îmi pasă cât în piept foşnesc
mări de iubire tandră şi enumăr
vise pe care lupt să le-mplinesc…
Aura Popa

Lasă un răspuns